Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
vicar — VICÁR, vicari, s.m. Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 vicár s. m., pl. vicári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
tu — PER TÚ adv. (În expr.) A fi per tu cu cineva = a spune cuiva tu când i te adresezi, a tutui; a fi prieten apropiat al cuiva. După germ. per du. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98 TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ţine locul numelui… … Dicționar Român
el — EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ţine locul persoanei despre care se vorbeşte) El merge. ♦ (fam.; la sg.) Soţ, bărbat; soţie, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de al, a, ai, ale , cu valoare posesivă) Casa lui.… … Dicționar Român
servi — SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. tranz. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări, datorii faţă de cineva; a sluji. ♦ intranz. A face serviciu, a funcţiona ca... ♦ intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în… … Dicționar Român
văratic — VĂRÁTIC, Ă, văratici, ce, adj., s.n. I. adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. s.n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la păşunat. 2. (reg.) Taxă pentru păşunatul vitelor pe… … Dicționar Român
eu — EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s.n. I. pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ţine locul numelui persoanei care vorbeşte, cu funcţiune de subiect) Eu merg. ♢ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în… … Dicționar Român
locţiitor — LOCŢIITÓR, OÁRE, locţiitori, oare, s.m. şi f. Persoană care ţine locul alteia într o funcţie şi îndeplineşte o parte din îndatoririle acesteia. [pr.: ţi i ] – Loc + ţiitor (după fr. lieutenant). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
